de zile întregi sap la abisul ăsta de visuri şi fantezii şi tot nu reuşesc să găsesc întunericul pe care l-am ascuns când am îngropat amintirea temerilor mele.
să mă fi vindecat complet de risipa emoţională?
mi s-a cristalizat libertate în tălpi. mă urnesc din propria-mi plafonare, mă mişc, chiar dacă fiecare pas doare, tot mai puţin faţă de cel precedent, tot mai puţin cu cât mai mult mă îndepărtez de trecut, lăsând prezentul să germineze în simţurile mele .
mi-s gândurile cârja picioarelor blegite de atâta aşteptare. dar inima pompează asiduu oxigen proaspăt vrerii mele, şi, cine-ar îndrăzni să mă oprească?
sunt iar la început de drum.
pseudojurnal intim 