fotografii atârnă în păienjenişul destins al fiecărei încăperi în care paşii de om sunt încă mărunţi. roşul aprins al nemişcatului polarizează, ici colo, câteva vorbe, ieşite încâlcite din gură, emoţii spontane ale tăcerii, umbre şi lumini ce tropotesc într-un dans vibrant, încercând să se încolăcească în jurul percepţiilor cui o fi stând să le răsufle.
adulmecând fiecare cadru, tumultul de detalii descriptive înceţoşează raţiunea obiectivului, până unde subiecţii devin transbordaţi într-o lume virtuală, non-tactilă, răpindu-li-se din sine câte un mic neînţeles.
trecutul e prea uşor de făcut prizonier, în câte o cameră obscură, clipocind a dezvăluire, mirosind a secunde, şi uşor, prea uşor de depozitat la îndemâna oricui.
mai bine păstrează-mă-n gând.
off course…ti am facut un spa la mine…