odihnă

o să fim sus pe baricade! sus, cât mai sus!

tu o să-ţi fluturi steagul, strigându-ţi plângând libertatea, cu inima dezgolită, aşteptându-ţi gloanţele.

aşteptând glonţul.

… sânii tăi translucizi printre atâtea răbufniri de lumină…

eu o să mă-nfurii, mai tare, şi mai tare, încâlcit într-atâtea braţe şi zbateri care încearcă să-şi facă loc. toţi vor sus! sus, cât mai sus! se întind cu inima dezgolită, aşteptându-şi gloanţele.

aşteptând glonţul.

… pântecele tău îmbelşugat şi fin ca spuma apei sărate…

va fi deja seară când, înnebuniţi de-atâta sevă, o să ne prăbuşim dinadins în foamea şi setea motricităţii noastre. trupurile noastre sfârtecate de fanteziile tinereţii îşi vor zvâcni căldura

… buzele tale însângerate de atâta nesaţ…

şi-apoi vom muri din nou.

prietenie / berbecism

mirosul de ceai fierbinte îmi abureşte nările cum îţi sorb fiecare cuvânt din gură, şi-l trăiesc. universurile noastre s-au născut perpendiculare, îţi simt axis-ul mundi cum mă străbate şi-mi înfierează inhibiţiile. glasul tău e libertate şi e reverie în timp ce mă hrănesc din visele tale, şi-ţi fur din blândeţe cu ochii. şi-s fericit!

gaură neagră

ne îngemănăm cu timpul,

(amândoi)

zămisliţi într-un uter de atomi şi energii ce nu le înţelegem dar le absorbim,

(acelaşi uter)

extinzându-ne neîncetat, neobosiţi,

(ai obosit?)

dincolo de propriul nostru cunoscut,

forţând limitele propriei noastre materii.

(mă dilat înspre tine)

se naşte o gaură neagră în mintea mea.

deocamdată îţi e de ajuns să gravitezi într-un spaţiu îndepărtat,

(nu ştiu cum aş putea aprecia distanţa dintre noi)

în jurul propriului tău horoscop,

fără să bănuieşti că vortexul meu se pregăteşte să te absoarbă,

cândva.

(spontan)

am să te supun denivelărilor mele nemăsurabile,

fără să pot să mă opresc,

fără să vrei să mă opresc,

(ne propagăm împreună)

lăsându-te tot mai uşor pradă căldurii dintre interspaţiul nostru.

am să te înghit.

muzică

sunt atâtea cântece ce nu le-am auzit niciodată, dar îmi plac! îmi plac la nebunie cum se încovoaie şi se strecoară prin toate orificiile atâtor altora care şi le murmură, grijulii, când li se termină gândurile de gândit.

sunt atâtea cântece ce încă nu le-ai auzit, dar ţi-ar place! ţi-ar place la nebunie să auzi cum se sparg de umerii mei secundele de apă fierbinte sub duş, până ajungi acasă, cum murmur, grijuliu, numele tău dintr-atâtea gânduri ce nu le mai gândesc.

nu ai nevoie de arcuş ca să mă cânţi.

sunt atâtea cântece ce nu le-am auzit până acum, dar mi-ar place! mi-ar place la nebunie să aud zâmbetul tău larg întâlnind primul soare de primăvară, cum murmură, grijuliu, strălucirea gândurilor negândite.

nici buze să mă murmuri.

sunt atâtea cântece ce încă n-au fost cântate, dar ne-ar place! ne-ar place la nebunie să murmurăm cântecul nostru, ales pe negândite dintr-o suită de impulsuri, să-l murmurăm grijuliu, fără gânduri de gândit.

doar să-mi cunoşti melodia.

şi să vrei să dansăm.

joie

je chante le derniere chanson de cette nuit pour les oiseaux vertes qui volent au dessous de mes  craintes. demain sera le printemps de mon jeunesse. serez-vous la? mais qui etes vous?

fuck me when you get there

just fuck me, baby!

throw yourself into my thoroughness and offer your muscles, your heart muscles some pleasure. fuck those senses out of me! offer yourself my freedom of choice. my depth, my abstruse thinking, my freedom! don’t overthink it, just break me into sparkling  little pieces of past and future.

regardless of what we might wish, of what we might be at the moment, of how liquid or solid we’ll be. just fuck me!

just fuck me, baby! fuck me when you get there, fuck my present. that’s the only way i’ll know you have arrived. fuck me.

i’ll be waiting starving!

lumină

din pumnul de stele ce mi le-ai îndesat în buzunar, odată ce-am ajuns acasă, le-am supt pe toate, le-am supt miezul de miere şi-apoi le-am zdrobit cu cruzime între dinţi, cu zgomot de supernovă ce explodează fără ruşinea goliciunii de după.

dinadins te-am lăsat dansându-ţi pleoapele după visurile tale. după cine, oare, după mine? te-am lăsat mustind de dor pentru că tot aşa vreau să te întâlnesc şi mâine. iar mâine, mâine să-mi îndeşi din nou un pumn de stele în buzunar, să mi le îndeşi când nu mă uit, să pot zâmbi prosteşte când ajung în holul meu anost şi descopăr mirajul dulce.

dinadins, atunci, ceva din mine va străluci la revărsatul zorilor tale.

final. pseudofinal

poate că merele otrăvite din anul ce stă să vină vor fi mai dulci la gust, mai cărnoase, cu picioare mai lungi, mai zemoase, mai fragede în îmbrăţişare, mai roşii la buze, mai miezoase, zeama lor afurisită are să se scurgă lipicios pe bărbile înfometaţilor în timp ce savurăm după-amiezele însorite, sau ploile de năzbâtii ale verii.

să ne auzim cu bine! la mulţi ani 2010!

dimineaţa de după

când ochii tăi sunt încă strânşi în somnul ce te poartă haotic prin tine

când în casă miroase a brad şi a colindele ce încă mai au rezonanţă prin colţurile camerelor

când din toate cadourile ce le-am primit, îmi dau seama că cel care îmi place cel mai mult l-am primit acum 24 de ani, primăvara devreme

când toţi sunteţi departe, dar nu simt distanţa

când te întrebi care dintre urări a fost cea mai sinceră

când îmi dau seama că sunt egoist, dar încă pot fi schimbat, sau pot să mă schimb

nu e timp de introspecţie, pentru că deja ştim

am hotărât că e momentul să devenim mai buni şi-atunci,

cel mai bun mod de-a începe ziua, în dimineaţa de după

e prin a vă îmbrăţişa pe toţi.

crăciun fericit!

călătorie

trupul tău e o punte fragilă de zahăr între închipuirile mele şi încordările cuvintelor spuse.
îmi vine să-ţi leg mâinile cu sirop de libido, să îţi stabilizez balansul, şi-apoi să-ţi sorb încet toţi picurii de electricitate ce-ţi întăresc sfârcurile.

parcă simt deja gravitatea trăgându-mă înspre centrul tău cum, trecând dintr-o parte a ta într-alta, te-aş lăsa să-mi mozoleşti pulpele asudate şi păcătoase ca şi caramelul ce ţi se lipeşte de dinţi, în vreme ce ţi-aş suge cu buzele pielea fină de pe coaste, şi cotul ţeapăn de-atâta zbucium.

şi-apoi aş purcede mai departe, cu gura răvăşită şi degetele lipicioase, pas cu pas, de la un capăt la altul.

trebuie să te trec!